|
|
Eu sunt dac
Sunt dac. Aşa mă simt, aşa m-am simţit din totdeauna. Aşi fi putut fi unul mai cult şi atunci m-aţi fi adresat lumii prin cărţi, aşi fi militat în alt fel, mi-aţi fi făcut auzit glasul la alt nivel dar nu a fost să fie aşa căci sunt rebel şi nu pot zâmbi decât oamenilor, dar nu regret nimic.
Nu scriu aici pentru a avea ce face, nu îmi alimentez ego-ul cu asta; o fac pur şi simplu pentru că sunt convins că suntem mulţi cei care gândim aşa, şi de nu astăzi, de nu mâine, într-o zi din viitorul nu foarte îndepărtat toţi cei ce se simt încă daci se vor întoarce acasă să ceară socoteală, să se simtă din nou liberi în Ţara Zeilor, căci nu în zadar s-a vărsat atâta sânge de-a lungul mileniilor, noi încă mai ştim să murim râzând.
Într-un comentariu, la o „frământare“ anterioară, un prieten vorbea despre FRICĂ, ACCEPTARE şi COMPROMIS, susţinând pe bună dreptate că datorită acestora, urmaşii vitejilor daci sunt pe cale de dispariţie. Are dreptate, dar trebuie să-i amintesc faptul că zilnic se nasc alţii şi că de felul în care aceştia vor gândi noi suntem responsabili. Nu trebuie să îndoctrinezi un dac, lasă-l doar să se ghideze după ceea ce simte, căci măreţul spirit al străbunilor veghează. Mie unul nu mi-a spus nimeni ceea ce sunt, am simţit pur şi simplu — simplu precum cuvântul OM.
Dar pentru a discuta pe această temă recomand mai întâi tuturor curioşilor următoarea lectură, care mie din modestie sau din bun simţ mi se pare puţin cam exagerată, dar nu foarte departe de adevăr.
Mândriţi-vă că sunteţi daci. Sunt sute de milioane cei ce ar trebui să ne respecte, dar nu ştiu să o facă pentru că obişnuinţa este a doua lor natură şi marea lor majoritate este obişnuită să li se impună.
Noi nu am impus nimic, dar suntem cei ce suntem: OAMENI
http://www.parazitii.ro/descarcari/NoiNuSuntem.rar
Autor: WhiteShadow
Sursa: http://parazitii.ro/framantare/ (Septembrie 2010)
|
|
|
|
|
|
